Diabetul zaharat
Diabetul zaharat este o afectiune endocrina caracterizata printr-o insuficienta de insulina (hormon secretat pe pancreas, ce asigura necesarul energetic celular prin utilizarea glucozei) fapt ce duce la cresterea nivelul zaharului din sange (a glicemiei).
Diabetul zaharat de tip 1 se caracterizeaza prin incapacitatea organismului de a produce insulina, ducand pana la disparitia acesteia si este predominant la copii si tineri, necesitand tratament cu insulina. Diabetul zaharat de tip 2 rezulta din incapacitatea organismului de a utiliza insulina, apare mai ales dupa varsta de 40 de ani, indeosebi la pacientii obezi si nu necesita tratament insulinic.
Boala poate duce la complicatii ce afecteaza ochii, vasele de sange, inima, rinichii si nervii sau la cetoacidoza (“coma diabetica”). Cetoacidoza se manifesta prin greturi si varsaturi, gura uscata, dificultati de respiratie si miros specific al respiratiei (de acetona) si apare atunci cand organismul foloseste grasimile drept sursa de energie, producand cetone, niste deseuri foarte toxice.
Factorul ereditar joaca un rol important in patologia diabetului, la care se adauga factorii de mediu, precum virusul coxackie B. Simptomele diabetului zaharat apar brusc si sunt reprezentate de sete exagerata, senzatie de gura uscata, cresterea poftei de mancare, urinat in exces si scadere in greutate. Alte simptome sunt fi oboseala, tulburarile de vedere si iritabilitatea.
Tratamentul diabetului zaharat este individualizat, in functie de nivelul glicemiei, cuprinzand administrarea de insulina, monitorizarea frecventa a glicemiei, precum si o dieta adecvata insotita de exercitii fizice.
